Sinaxar – 15 Octombrie
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Luchian (Lucian), preotul Antiohiei celei mari.
Luchian (Lucian), fiind fiu de părinți binecredincioși, după moartea lor împărțindu-și averea la săraci, se nevoia cu citirea dumnezeieștilor Scripturi, prin care a tras pe mulți iudei și elini la credința cea în Hristos. Lăsându-și apoi casa și mergând la Nicomidia, îndemna spre nevoință pe cei ce de frica chinurilor se lepădau de credință. Și știind a scrie frumos, a lăsat bisericii nicomidienilor o carte scrisă în trei stâlpi, care cuprinde tot Testamentul Vechi și Nou. Și se făcuse mai presus decât tot omul, prin înălțimea faptelor celor bune și a nevoinței. Aflând de el Maximian și rușinându-se a-l vedea la față, ca nu cumva prin puterea cuvântului lui să se defaime, a grăit cu acesta de după perdea și, cunoscând nemutarea gândului lui, l-a osândit la închisoare și foame îndelungată. Multe zile nici mâncând, nici bând, s-a săvârșit în închisoare. Și trupul lui, din porunca guvernatorului, a fost aruncat în mare. Iar din voia lui Dumnezeu un delfin, ținându-l pe umeri, l-a scos la uscat.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Savin (Sabin) Episcopul.
Fericitul Savin, pentru nespusa lui bunătate, a fost făcut episcop și, urând certurile, a fugit și s-a depărtat și atâta s-a nevoit, încât s-a făcut și făcător de minuni; tămăduia boli, izgonea demonii și spunea dinainte cele ce aveau să fie. Și pe mulți folosind și plecându-i a părăsi lumea și părinții, a sluji lui Hristos, cu pace a răposat.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele și mărturisitorul nostru Vars, episcopul Edesei.
Acest sfânt părinte a strălucit prin faptele sale cele bune nu numai la Edesa, ci și în Fenicia și în Egipt și la Tebaida. Valentinian însă, care era atunci împărat, informându-se că sfântul era râvnitor dreptelor dogme, întâi a poruncit să-l ducă să locuiască în insula Aradon; dar aflând că mergea către dânsul mult popor, l-a trimis în exil la o cetate egipteană ce se cheamă Oxirinh; și acolo asemenea pe toți i-a pornit vestitul său nume. Deci în cele din urmă, acest vrednic preot al celor cerești s-a exilat într-un fort al barbarilor, care era în vecinătate. Și se spune că până astăzi stă patul lui la Aradon având mare cinste; căci bolnavii, culcându-se pe el cu credință, se tămăduiesc. Făcând nenumărate minuni, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, nevoința oarecărui monah și mucenic – povestire folositoare.
Oarecare monah se afla la schit și era supus la un părinte de câțiva ani. Acesta, din zavistia vrăjmașului diavol, căzând de sub ascultarea bătrânului, s-a dus de la acel bătrân fără nicio pricină, călcându-și legământul; pentru că era legat cu legătura ascultării, ca să nu se lepede de ascultare. Deci pogorându-se la Alexandria, s-a prins ca un creștin de conducătorul de acolo și, dezbrăcându-l de chipul monahicesc, îl silea să aducă jertfă la idoli; și el, nevrând nicidecum să se supună, întâi a fost bătut fără de milă cu vine de bou, apoi s-a poruncit să i se taie capul, aruncându-i trupul câinilor afară din cetate. Iar oarecare creștini iubitori de Hristos l-au luat noaptea și, înfășurându-l cu miruri și cu giulgiu, l-au pus într-un sicriu și l-au așezat ca pe un mucenic în altarul bisericii. Deci făcându-se sfânta Liturghie și strigând sfințitul cleric: „Câți sunteți chemați, ieșiți; cei chemați, ieșiți”, au văzut toți că sicriul ieșea singur, neapucat de mână de om, și stătea în tinda bisericii până la apolisul sfintei Liturghii; apoi iarăși intra înăuntru singur și stătea în locul unde fusese așezat să stea.
Deci făcându-se de multe ori un lucru ca acesta, se minunau toți cei ce vedeau; despre care aflând și oarecare din părinții cei mari purtători de Dumnezeu ce viețuiau atunci, s-a rugat lui Dumnezeu pentru aceasta și degrabă a primit dezlegare; căci venind îngerul îi zise: „Ce te miri de aceasta? Au n-au luat Apostolii lui Hristos, precum știi, puterea de a lega și a dezlega, și de la dânșii iarăși pe rând ucenicii lor? Deci acest frate, ce și-a vărsat sângele pentru Hristos, nu își îngăduie ca să stea la jertfelnic când se aduce sfânta jertfă, ci se scoate până la tinda bisericii, pentru că a căzut din ascultarea cutărui sihastru ce a sihăstrit cu el, ucenic fiindu-i; fiind legat de dânsul cu dreptate, el s-a înstrăinat de acolo legat. Și ca un mucenic a luat cununa; iar ca un legat nu se iartă a sta înăuntru când se face sfânta Liturghie, până nu-l va dezlega cel ce l-a legat.” Acestea auzind acel dumnezeiesc bătrân, luându-și toiagul, s-a dus la acel sihastru și, povestindu-i toată istoria, s-a pogorât cu el la Alexandria. Și mergând la biserica unde se aflau moaștele mucenicului, deschizând sicriul puțintel, i-au dat amândoi iertare și, sărutându-l, au stat la sfânta Liturghie, și a rămas mucenicul neclintit în altar, de atunci până astăzi.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.