Sinaxar – 18 Octombrie
În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Luca.
Luca, marele apostol și evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu meșteșugul, având și știința zugrăviei desăvârșit. Acesta aflându-se în Teba Beotiei și doctorind pe vremea împăratului Tit Claudie, a aflat pe Sfântul Apostol Pavel și crezând în Hristos, a părăsit rătăcirea cea părintească, și lăsându-se de tămăduirea cea trupească, s-a apucat de cea sufletească. A scris și Evanghelia sa către oarecare dregător anume Teofil, care crezuse în Hristos, după cum o știa de la Sfântul Apostol Pavel. După aceea a scris și Faptele Apostolilor către același Teofil.
Apoi după ce s-a dus de la Roma și a lăsat pe fericitul Pavel, a umblat învățând toată Grecia și ajungând, precum se spune, la optzeci de ani, a răposat cu pace; iar în locul în care a fost îngropat trupul lui, mărind Dumnezeu pe apostolul lucrătorul său, a plouat colurie deasupra mormântului lui, spre semnul meșteșugului lui cel doctoricesc. (Căci coluria este o doctorie alcătuită din picături de apă de trandafiri și din alte feluri, folositoare la boala ochilor). Pentru care a fost cunoscut și mai mult mormântul lui de toți. Iar Constantie, feciorul marelui Constantin, a adus de la Teba moaștele lui prin mijlocirea lui Artemie, marele duce al Egiptului, care și mucenic s-a făcut, și le-a pus în biserica Sfinților Apostoli, sub sfânta masă, împreună cu ale lui Andrei și ale lui Timotei. Și se spune despre dânsul că el a zugrăvit întâi icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ținând în brațe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meșteșugul zugrăvirii cu ceară, și alte două, și cum că le-a dus apostolul la Maica Domnului să le vadă, și aceasta ar fi zis: „Harul Celui născut din mine, prin mine să fie cu dânsele.” Asemenea și icoanele sfinților mai marilor apostoli. Și de atunci s-a împărțit în toată lumea un lucru bun ca acesta, ortodox și întru totul cinstit.
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marin cel bătrân.
Acesta a fost pe vremea lui Diocletian și a lui Aristobul. Deci, stând înaintea guvernatorului Ciliciei, a fost bătut cumplit cu toiege și legându-i-se picioarele cu fiare, a fost băgat în temniță, și a doua zi iarăși aducându-l înainte, l-au spânzurat pe lemn de picioare, și l-au bătut fără de milă; apoi pogorându-l de pe lemn, a suferit moarte prin sabie, dându-și duhul lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Iulian, cel de lângă râul Eufratului.
Acest între sfinți părintele nostru Iulian, părăsind lumea, s-a dus la țărmurile apei Eufratului și găsind acolo o peșteră, petrecea viața monahicească, căruia râvnindu-i mulți, au năzuit la acea peșteră mică și făcându-și colibi împrejur, s-au strâns până la o sută, mâncând și ei ce mânca învățătorul lor.
Minunatul acesta a omorât și un balaur și a făcut de a izvorât fântână cu apă în pământ sec și fără de apă. Acesta mergând și la Muntele Sinai, a făcut o biserică deasupra pietrei pe care a văzut Moise, primitorul de lege, pe Dumnezeu, pe cât i-a fost cu putință a-L vedea, care se află și până astăzi. Însă mulți și din cei ce se temeau de întoarcerea păgânului Iulian Paravatul de la perși, cunoscându-l că este rob ales al lui Dumnezeu, îl rugau ca să-i izbăvească de el. Iar acesta făcând îndelungată rugăciune către Dumnezeu zece zile, a auzit glas de sus, zicând: „Nu numai pentru tine, ci și pentru alții mulți, care stau toată noaptea la rugăciune, spurcatul și păgânul Iulian a fost junghiat.” Apoi după câțiva ani fiind izgonit fericitul Meletie de la Antiohia, au chemat unii pe fericitul acesta, pentru ruga și mângâierea multora, și înduplecându-se și mergând a fost primit pe cale de o femeie iubitoare de Dumnezeu și șezând sfântul la cină, un copilaș de șapte ani al acelei femei, singurul născut, care se afla împrejurul mesei și depărtându-se puțintel de la ochi în lături, s-a întâmplat de a căzut într-un puț. Iar acea cinstită femeie văzând aceasta, fără a se întrista cât de puțin sau a se mâhni, nimic nu-și schimbă firea, acoperind puțul, sluji sfântului cu credință și mărime de suflet. Deci sfântul întrebând de copil, ea zise cum că îi este rău, iar sfântul cerând cu dinadinsul ca să vină copilul la masă să-l binecuvinteze, a priceput lucrul și numaidecât sculându-se sfântul de la masă și descoperind puțul, văzu copilașul plutind deasupra apei sănătos, ca și cum s-ar fi jucat și a poruncit celor ce se aflau acolo de l-au scos; și fiind întrebat copilul, spunea că nu i-a fost niciun rău, fiindcă era ridicat deasupra de sfântul, care îi vorbea în apă și se juca cu dânsul.
Deci mergând Sfântul la Antiohia, s-a pogorât la peștera în care sfântul Meletie oarecând se ascundea și năvălind multă mulțime la peșteră, ca să ia har și binecuvântare de la sfântul, iar el fiind aprins de niște friguri foarte grele, zăcea fără de glas, de abia trăgându-și sufletul. Deci supărându-l frații cei ce erau împrejurul lui zicându-i că stau mulți afară care vor să ia binecuvântarea sa, el a răspuns: „De este pentru folosul vostru sănătatea, să le-o dea Domnul Atotputernicul.” Și făcând rugăciune, s-a sculat însuși dintru acea mare fierbințeală, pentru folosul mulțimii. Deci călătorind el oarecând pe cale de mergea la împărăția Constantinopolului, un bolnav care zăcea de multă vreme, atingându-se de cojocul lui numaidecât s-a sculat, urmându-l ca și oarecând ologul pe Petre și pe Ioan. Și nu numai aceasta, ci și întărindu-l în credința ortodoxă s-a întors la sihăstreasca sa nevoință, făcându-și calea prin mijlocul cetății Cirului; iar cei de loc de acolo din Cir oprind pe sfântul pentru mângâiere, i-au zis: „Robule al lui Dumnezeu, așteptăm în locul episcopului nostru pe un oarecare Asterie rău credincios și adânc în răutate, ci fii cu noi de ne ajută cât vei putea, ca nu cumva el cu bârfitoarea sa limbă să ne întoarcă cu oarecare cuvinte.” Deci sfântul a rămas și a făcut rugăciune toată noaptea cu cei puțini ce se adunaseră și a fost ucis acela prin urgie trimisă de la Dumnezeu, lăsându-i viața chinuită numai de o zi. Apoi întorcându-se către ucenicii săi și petrecând câțiva ani cu dânșii, către Domnul a răposat.
Tot în această zi, Sfinții patruzeci de tineri, care de sabie s-au săvârșit.
Tot în această zi, Sfântul Mnason, episcopul Ciprului, care de sabie s-a săvârșit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților din nou arătați Mucenici Gavriil și Chirmidol, care în Egipt s-au nevoit la anul 1522.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.