Sinaxare

Sinaxar – 5 Noiembrie

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea Sfinților Mucenici Galaction și Epistimi din Emesa.

În orașul sirian Emesa trăia un cuplu bogat și faimos, format din Clitofont și Leuchipa, care au rămas fără copii mai multă vreme. Mergînd la preoți păgîni cu pomeni pentru a avea copii, totuși nu s-au învrednicit.

În fruntea orașului se afla atunci guvernatorul sirian Secund, numit de romani, care era un aspru prigonitor al creștinilor. Pentru a-i intimida, acesta obișnuia să prezinte pe străzi uneltele de tortură folosite de el. Simpla suspiciune de a face parte din "secta galileiană" (așa erau numiți creștinii de către păgâni), era de ajuns ca să fii arestat și torturat. În ciuda acestor practici, mulți dintre creștini au preferat să se dea pe mâna lor ca să sufere pentru Hristos.

Un bătrîn pe nume Onufrie, care își ascundea meseria de preot și monah sub haine de cerșetor, mergea din casă în casă pentru a cerși, propovăduind religia lui Hristos oriunde simțea că putea întoarce pe păgâni la calea cea dreaptă.

Într-o zi acesta a ajuns la poarta casei lui Leuchipe. Dîndu-i pomană, bătrânul a văzut-o pe femeie foarte tristă și a întrebat-o care este cauza. Spunîndu-i despre necazul ei din familie, Onufrie a început să o consoleze, vorbindu-i de singurul Dumnezeu adevărat, cel atoateștiutor și atotputernic, care miluiește și ascultă rugăciunea celor care se întorc la El cu credință. Sufletul lui Leuchipe s-a umplut de speranță și a acceptat să fie botezată la creștini. Curând după aceasta, i s-a arătat în vis că va naște un fiu care va fi un adevărat discipol al lui Hristos. La început, Leuchipe nu i-a împărtășit vestea cea minunată soțului ei și, abia după ce s-a născut copilul, i-a mărturisit secretul și l-a convins și pe el să se boteze.

Ei l-au numit pe copil Galaction și l-au crescut în evlavia creștină, asigurîndu-i o bună educație. Băiatul și-ar fi putut foarte bine construi o carieră strălucită dar a ales viața monahală curată și singuratică, trăită în rugăciune.

Când Galaction a împlinit 24 de ani tatăl său i-a găsit o mireasă frumoasă și dreaptă, numită Epistimi. Fiul nu a ieșit din cuvântul tatălui său, dar prin lucrare dumnezeiască, nunta a fost amânată. Vizitînd-o pe cea care urma să-i fie încredințată, Galaction i-a dezvăluit treptat credința sa. În cele din urmă, a reușit să o convingă să se boteze în credința lui Hristos, botez făcut în secret chiar de el.

Pe lîngă Epistimi, s-a mai botezat și un servitor de-al casei, numit Evtolmie. Noii iluminați, sub îndrumarea lui Galaction, au hotărât să-și dedice viața monahismului. Astfel, ei au părăsit orașul, îndreptîndu-se spre cele două mănăstiri din Muntele Publion, una pentru maici și alta pentru călugări. Toți viețuitorii mănăstirilor era bolnavi și bătrâni, astfel încât cei trei au fost nevoiți să ducă cu ei toate cele trebuincioase lucrărilor fizice.

Timp de mai mulți ani, călugării s-au nevoit în muncă, rugăciune și post. Odată, Epistimi a avut un vis în care ea împreună cu Galaction erau într-un palat minunat, în fața unui rege strălucitor care le punea niște coroane de aur pe cap. Aceea avea să fie o premoniție pentru mucenicia pe care urmau să o sufere.

Păgânii aflară de existența mănăstirilor și au trimis armate să-i prindă pe monahi, însă aceștia au reușit să se ascundă în munți. Galaction nu a vrut să fugă ci rămânînd în chilia lui, citea Sfânta Scriptură. Când Epistimi a văzut cum păgânii îl duceau pe Galaction în lanțuri, a rugat-o pe stareță să o lase și pe ea să plece, vrând să îndure mucenicie pentru Hristos împreună cu logodnicul și învățătorul ei. Stareța a binecuvântat-o și plângînd i-a dat drumul.

Sfinții au fost puși la munci groaznice, în timp ce se rugau și slăveau pe Dumnezeu. Li s-au tăiat mâinile și picioarele, apoi limba și, în cele din urmă, capul.

Evtolmie, fostul servitor al lui Epistimi, devenit și el creștin în secret, a luat pe ascuns trupurile și le-a îngropat cu cinste. Mai târziu tot el a lăsat mărturie scrisă despre viața curată și moartea glorioasă a celor doi mucenici, atât pentru cei de atunci cât și pentru posteritate.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci, Ermeu, Lin, Gaie, Filolog și Patrova.

Aceștia toți erau din cei șaptezeci de ucenici ai lui Hristos. Și Patrova, de care amintește și dumnezeiescul Apostol Pavel în Epistola sa către Romani, a fost făcut episcop la Potiola, pe mulți a botezat și i-a adus la Hristos. Iar Ermeu, de care amintește, de asemenea, Sfântul Pavel în Epistola către Romani, a fost făcut episcop filipenilor. Iar Lin, după cum spune Apostolul Petru, a ajuns episcop al Romei celei mari. Iar Gaie, de care iarăși amintește Apostolul, a fost episcop Efesului, după Preasfântul Timotei. Iar Filolog (și de acesta amintește Apostolul) a fost așezat episcop la Sinopi de Andrei cel întâi chemat. Aceștia fiind episcopi în cetățile arătate și multe încercări și necazuri suferind pentru cuvântul dreptei credințe și pe mulți învățând și lui Hristos aducându-i, s-au săvârșit în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților: Domnin, care în foc s-a săvârșit; Timotei, Teofil și Teotim, care s-au săvârșit fiind bătuți cu pumnii; Doroteu prezbiterul, care s-a săvârșit fiind dat fiarelor; Eupsihie și Carterie, care s-au săvârșit tăindu-li-se părțile cele ascunse; Silvan, care s-a săvârșit fiind bătut în temniță cu pumnii; și Pamfil, care s-a săvârșit în temniță strujit.

Aceștia erau pe vremea lui Maximian tiranul și a lui Urban guvernatorul Palestinei. Deci mult nevoindu-se Fericitul Domnin, și mai înainte de săvârșirea muceniciei, a fost osândit încă la multe chinuri și aproape de sfârșitul său a fost osândit și la tortura prin foc. Iar pe Timotei și pe Teotim și pe Teofil, cei ce erau în floarea tinereților, frumoși și plăcuți la fețe, i-a osândit tiranul la bătaia cu pumnii. Iar pe Doroteu, cucernicul și sfântul bătrân, l-au dat spre mâncare fiarelor. Iar pe Carterie și Eupsihie, care aveau vârsta bărbăției depline, i-au prefăcut în ceata scopiților, tăindu-li-se părțile cele ascunse. Iar pe Silvan, l-a osândit la baie în locul ce se zice Fanon. Iar pe trei fecioare le-au dat la desfrânare, și pe altele le-au pus la închisoare. Și toate acestea într-un singur ceas le-a lucrat tiranul. Iar Pamfil cel împodobit cu toată înțelepciunea și virtutea, cumplit fiind bătut o dată și de două ori și împreună cu alți mărturisitori fiind aruncat în temniță, sfârșitul muceniciei a luat, săvârșindu-se în Hristos.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Grigorie Arhiepiscopul și mărturisitorul Alexandriei.

Acest între sfinți Părintele nostru Grigorie din tânără vârstă a iubit pe Hristos și s-a împodobit pe sine cu toate virtuțile cele după Dumnezeu. Drept aceea, după săvârșirea preasfântului papa al Alexandriei, din dumnezeiasca pronie a fost hirotonit arhiepiscop Alexandriei, de către episcopii ce se adunaseră împreună și de către poporul iubitor de Hristos. Și s-a făcut prea ales dascăl Ortodoxiei, fiind blând, smerit, milostiv, părinte sărmanilor, sprijinitor văduvelor, povățuitor rătăciților, doctor bolnavilor, mângâiere celor scârbiți. Și se putea vedea că toți se bucurau și se veseleau pentru dânsul. Dar lucrătorul de sminteală diavolul, intrând în împăratul acelei vremi Leon luptătorul împotriva icoanelor și insuflându-i socotințe prea întinate, l-a făcut să trimită să aducă pe sfântul legat de la Alexandria la Constantinopol. Și aceasta făcându-se și înfățișându-se sfântul înaintea lui, l-a mustrat pe împărat înaintea a tot senatul, numindu-l eretic și fără de Dumnezeu și necredincios. Iar tiranul, nesuferind ocările acestea, i-a sfâșiat trupul cu rănile, bătându-l cu vine de bou. Iar sfântul cu mulțumită suferind bătaia, zicea către cei de față: "Pentru sfânta icoană a Hristosului meu, gata sunt a suferi tăiere peste toate părțile trupului meu". Acestea auzind, spurcatul împărat, a poruncit ca sfântul să fie surghiunit. Și mergând fericitul în surghiun, și ani câțiva acolo petrecând, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Castor și Agatanghel, care prin sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Iona, mitropolit de Novgorod.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.