Sinaxar – 4 Noiembrie
În această lună, ziua a patra, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Ioanichie cel mare de la Muntele Olimp.
Acest fericit s-a născut la douăzeci și patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul, luptătorul împotriva icoanelor, și s-a născut în provincia Bitinienilor din tată care se numea Miritrichie și din maică ce se chema Anastasia. Ajungând la măsura vârstei, adică la patruzeci și trei de ani ai vârstei sale, și mergând cu împăratul la oaste împotriva bulgarilor, a făcut vitejie mare și a tăiat pe mulți din bulgari, păzind pe cei de un neam cu dânsul, ce stau înaintea împăratului. Deci lăsând cinstea și mărirea pe care împăratul voia să i-o dea, s-a dus la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, a mers și mai la înălțimea muntelui, și acolo a găsit doi monahi ce se pustniciseră patruzeci de ani, pe care nu-i văzuse nimeni niciodată; erau îmbrăcați cu rase de păr și se hrăneau cu buruieni sălbatice; și a auzit de la ei de toate cele ce avea el în cuget. Luând de la dânșii binecuvântare și ducându-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, după aceea la Mănăstirea Avgarilor, apoi la munții Cunduriei. Și învățând treizeci de psalmi, îi cânta împreună cu acest tropar: "Nădejdea mea este Dumnezeu, scăparea mea este Hristos, acoperământul meu, Duhul Sfânt". Acest fericit umblând prin multe locuri și făcând multe minuni, și cele viitoare arătând, s-a dus la Mănăstirea lui Antidie, unde a răposat întru Domnul la adânci bătrâneți, căci era de nouăzeci și patru de ani.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților sfințiților Mucenici Nicandru episcopul Mirelor și Ermeu preotul, care au fost hirotoniți de Sfântul Apostol Tit.
Acești sfinți, dezlipind pe mulți de idoli și apropiindu-i de Hristos, au fost pârâți la Libaniu, comitele cetății, care i-a chinuit în felurite chipuri. Și încă fiind în viață, i-a băgat într-o groapă și i-a acoperit cu pământ. Și așa cu acea cumplită și nesuferită silă, și-au dat sfintele lor suflete lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Porfirie, cel dintre mimi (actori).
Acesta era pe vremea împărăției lui Aurelian, din cetatea Efesului și fusese crescut în teatru împreună cu actorii, care însoțeau pe comitele Alexandriei, cu care împreună a mers și la Cezareea. Și odată închipuind Sfântul Botez creștinesc, s-a botezat de un alt actor mincinos, înfățișându-se acela ca episcop, pentru că amândoi luau în râs și-și băteau joc de tainele noastre. Iar după ce s-a botezat, Porfirie s-a îmbrăcat și cu haină albă, după obiceiul celor ce se botează. Și, o minune!, a primit desăvârșit legea creștinească cu harul lui Hristos. Căci după ce s-a botezat, s-au arătat înaintea lui îngerii, care l-au învățat să se închine spre răsărit și să însemneze pe frunte și peste tot trupul lui cinstita Cruce. Pentru aceasta, în urma acestei minuni, mulți au crezut în Hristos. Și prin nor fiind botezați, au venit la Biserică. Acel comite a poruncit Sfântului Porfirie să lepede credința creștinească, dar el n-a voit și pentru aceasta i-a tăiat capul. Și așa a luat fericitul cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea plângerii proorocului Ieremia pentru Ierusalim și pentru robirea lui și pentru uimirea lui Abimeleh.
Acest prooroc mare, Ieremia, era din satul Anatot. A proorocit multe pentru Ierusalim și Babilon, de asemenea și pentru iconomia întrupării Fiului lui Dumnezeu. În aceasta se vede toată puterea și stăpânirea proorociei. Pe acest prooroc tare l-a bătut odată Pashor fiul lui Emir, purtătorul de grijă al casei Domnului. Și în groapă l-a băgat, pentru că se tânguia și era mâhnit din pricina robiei ce avea să pătimească Ierusalimul. Dar fiindcă pronia lui Dumnezeu a scăpat pe prooroc din groapă, acesta a proorocit și a spus lui Pashor: "Numele tău se va face nemernic și străin din pământul acesta al Ierusalimului. Și totodată te va mustra nemernicia ta. Căci blestemat este omul acela care face lucrul Domnului cu lenevire" (Ier. 48, 10).
Iar în zilele regelui Ioachim, Ieremia plângea Ierusalimul, dar proorocii cei mincinoși îndemnau pe preoți să-l ucidă pe el. Însă fiul lui Safan Hirachicam, fiind împreună cu Ieremia, îi împiedica de la aceasta. Atunci a zis Domnul către Ieremia: "Fă ție legături de lemne și pune-le în gâtul tău. Și te voi trimite pe tine la regele Moabului și al Idumeii și al Tirului și al Sidonului". Și făcând acestea proorocul, le-au pus pe ele în gâtul său. Atunci Anania fiul lui Azor, prooroc mincinos, s-a sculat și, luând legăturile de la gâtul Ieremiei, le-a zdrobit înaintea poporului, zicând: "Așa a zis Domnul către mine: voi zdrobi jugul regelui Babilonului de la gâtul tuturor neamurilor". Atunci a zis Ieremia către proorocul mincinos: "Viclene sunt buzele tale și inima ta izbucnește otravă, căci acestea zice adevărul și Dumnezeu. Ai zdrobit legăturile cele de lemn? în locul acestora voi face legături de fier, zice Domnul Atotțiitorul, și le voi pune în gâtul neamurilor. Iar tu Ananie, degrab îți vei lepăda sufletul tău". Și o, minune! lucrul a urmat îndată după cuvântul proorocesc, căci nu după multe luni a murit acela. Iar în anul al optsprezecelea al domniei lui Sedechia regele Iudei, Ieremia se tânguia pentru Ierusalim. Deci pentru pricina aceasta a fost pus în temniță, când haldeii și babilonienii erau aproape de Ierusalim. Nu știu însă în ce chip proorocul a ieșit afară din temniță și s-a dus în pământul lui Veniamin pentru neapărată trebuință ce avea. Și acolo prinzându-l poporul haldeilor și bătându-l, l-a aruncat în temniță.
Și după ce a petrecut acolo în destulă vreme Ieremia, a trimis regele Sedechia, și în taină acesta l-a scos pe el din temniță. Și apoi i-a zis lui: "Fiindcă ai văzut bine de la mine, spune-mi ceea ce are să se întâmple în vremea domniei mele". Atunci răspunzând proorocul, i-a zis: "Nu sunt eu care îți vorbesc ție, rege, ci este Duhul lui Dumnezeu, care vorbește prin mine, și cele ce am scris, am scris: Adică, cele ce am scris sunt adevărate și neschimbate". Drept aceea, iarăși a fost pus proorocul în temniță și iarăși pârâșii lui supărau pe rege, zicând că Ieremia, și în temniță aflându-se, răcește inimile ostașilor, pentru că nu propovăduiește pace, ci război și tulburare. Pentru aceasta mai bine este să fie omorât unul pentru scăparea mai multora. Iar regele a zis către dânșii: "Iată el în mâinile voastre se află". Deci atunci a aruncat pe Ieremia în lacul lui Melhie și în împuțiciunea morților.
Fiind înștiințat de aceasta Abimeleh, a zis către rege: "Pentru ce ai făcut rău, o rege, lui Ieremia?". Răspuns-a regele: "N-am făcut aceasta cu voia mea, ci de frica poporului. Deci, ia împreună cu tine treizeci de oameni puternici, și du-te de-l scoate pe el din lac". Și ducându-se Abimeleh, degrab l-a scos pe Ieremia nevătămat cu puterea lui Dumnezeu. Atunci regele luându-l lângă el i-a zis: "Nu ascunde de mine ceea ce voi să te întreb"; iar Ieremia i-a răspuns: "Pentru ce urăști adevărul, o rege? Eu nu sunt propovăduitor minciunii, deși vei pune de multe ori să mă omoare". Iar regele s-a jurat, zicând: "Viu este Dumnezeul părinților mei: "Nu te voi omorî, pentru tot cuvântul ce-mi vei spune, nici te voi da pe tine în mâinile bărbaților vărsători de sânge". Așadar Ieremia a zis regelui: "De vei păzi sfatul meu, o rege, și ieșind vei primi pe babilonieni, să știi că vei scăpa viața ta și cetatea aceasta a Ierusalimului nu se va pierde. Iar de le vei sta împotrivă, să știi că nu vei scăpa din mâinile lor, ci și cetatea aceasta se va pierde de foc". Deci, fiindcă regele a socotit bârfe cuvintele proorocului, pentru aceasta n-a scăpat de război și de năvălirea babilonienilor. Căci venind ei, au înconjurat cetatea Ierusalimului și, oprind cele spre hrană ce veneau de afară înăuntru, au pricinuit în cetate mare foamete.
Atunci regele, temându-se ca să nu fie omorât înăuntrul cetății, a fugit noaptea împreună cu oamenii săi, iar haldeii, gonindu-l din urmă, l-au prins și au omorât pe fiii lui înaintea ochilor lui. Iar regelui Sedechia i-au scos ochii, și legat l-au pogorât la Babilon, și l-au băgat într-o moară, avându-l pe el ca o jucărie. Și în pedeapsa aceasta s-a aflat până la cele mai de pe urmă zile ale vieții sale. Iar Nabuzardan, întâiul bucătar al lui Nabucodonosor împăratul, intrând în Ierusalim, l-a ars, și Templul lui Dumnezeu l-a făcut cenușă, după cuvântul lui Ieremia. Iar după șaptezeci de ani, iarăși s-a dezlegat robia Ierusalimului, precum înainte se va arăta. Iar cum a stat luarea și robia Ierusalimului și care sunt cele vorbite de Domnul către Ieremia, le spunem acum aici: În zilele acelea, a grăit Domnul către Ieremia zicând: "Ieremie, ieși afară din cetate împreună cu Baruh; căci vreau să o pierd, pentru mulțimea păcatelor oamenilor ce locuiesc într-însă. Căci rugăciunile voastre sunt ca niște stâlpi neclintiți în mijlocul cetății acesteia, și o înconjoară ca un zid de diamant. Pentru aceasta ieși afară din ea, mai înainte de a o înconjura puterea și oastea haldeilor", Atunci a grăit Ieremia către Dumnezeu, zicând: "Rogu-te, Doamne, iartă-mi mie robului Tău ca să grăiesc înaintea Ta"; și a zis Domnul: "Grăiește!". Atunci a zis Ieremia: "Doamne, cetatea aceasta o dai în mâinile haldeilor, ca să se laude și să zică ei că au biruit-o; Domnul meu, de este voința Ta să se piardă cetatea aceasta, piară-se de mâinile Tale, iar nu de haldei". Și a zis Dumnezeu: "Tu scoală-te și ieși afară din ea, iar haldeii nu se vor lăuda. Căci de nu le voi deschide Eu lor porțile Ierusalimului, ei singuri nu pot intra în el. Du-te și spune lui Baruh acestea ce-ți zic. Și la al șaselea ceas din noapte veniți la zidurile cetății și vedeți. Că de nu voi deschide Eu haldeilor, singuri ei nu pot intra în Ierusalim". Și după ce a zis acestea Domnul, s-a despărțit de Ieremia. Iar Ieremia s-a dus la Baruh și i-a arătat lui aceasta. Și mergând amândoi în Templu, și-au rupt hainele lor, și și-au pus cenușă peste capetele lor, și plângeau pentru cetatea Ierusalimului. Iar la al șaselea ceas din noapte venind ei la zidurile cetății, au auzit glasuri de trâmbițe. Căci îngerii din cer au venit ținând făclii în mâinile lor, și au stat peste zidurile cetății. Și văzându-i pe ei Ieremia și Baruh, au plâns și au zis: "Acum este adevărat cuvântul pe care l-a grăit Dumnezeu". Și au zis îngerilor: "Rugămu-vă pe voi să nu se strice cetatea, până vom grăi lui Dumnezeu".
Atunci Ieremia a grăit, zicând: "Rogu-mă Ție, Doamne, poruncește să grăiesc înaintea Ta". Și a zis Domnul: "Grăiește"; și a zis Ieremia: "Iată ne-am încredințat că vrei să dai Ierusalimul în mâinile vrăjmașilor lui, și poporul Tău Israel va merge rob în Babilon. Deci ce să facem cu sfintele vase ale Templului Tău?". Și a zis Domnul: "Puneți-le pe ele în pământ, zicând: Ascultă pământule glasul lui Dumnezeu, Cel ce te-a zidit pe tine peste ape, și te-a pecetluit cu șapte peceți și cu șapte vremi. Și după acestea voi lua frumusețea ta. Păzește sfintele vase ale slujirii, până ce se va aduna poporul cel iubit". Apoi a grăit iarăși Ieremia, zicând: "Rogu-te, Doamne, ce voi face lui Abimeleh etiopianul, că multe faceri de bine a făcut mie robului Tău? Căci acesta m-a scos din lacul împuțiciunii, în care mă băgase; și nu voi să vadă pierzarea cetății, ca să nu se sperie și să moară de frică, fiind fricos și mic la suflet. Și a zis Domnul către Ieremia: "Trimite-l pe el la via lui Agrippa; și-l voi acoperi pe el sub umbra muntelui, până se va întoarce poporul din robie". Atunci dar Ieremia a luat sfintele vase ale slujirii și, după porunca lui Dumnezeu, le-a băgat într-o piatră pecetluind-o cu inelul său, în numele lui Dumnezeu: "Adică Iehova, care după cei șaptezeci de tâlcuitori se înțelege Domnul". Și o, minune! Tiparul peceții s-a făcut atât de adânc, ca și când ar fi fost săpat cu o unealtă de fier. Iar piatra a acoperit-o un nor, pentru ca să fie anevoie cunoscută oamenilor. Se află însă piatra aceasta în pustiul, în care mai întâi Moise a făcut Chivotul lui Dumnezeu. Iar dimineața a zis Ieremia lui Abimeleh: "Ia coșnița aceasta, fiule, și du-te la via lui Agrippa, pe drumul muntelui, și adu smochine ca să mănânce bolnavii poporului, că spre tine este veselia lor, și peste capul tău stă slava lor". Și îndată a plecat acela la vie.
Și acesta ducându-se acolo și soarele apunând ziua, iată puterea haldeilor venind, a înconjurat cetatea Ierusalimului și a trâmbițat îngerul cel mare, zicând: "Să intre în cetate toată puterea haldeilor, căci s-au deschis vouă porțile". Atunci Ieremia, luând cheile Templului, a ieșit afară din cetate și, aruncându-le înaintea soarelui, a zis: "Ia acestea și le păzește până la ziua în care te va cerceta Domnul pentru ele; căci noi n-am fost vrednici să le păzim". Iar Baruh, ieșind afară din cetate, a rămas șezând într-un mormânt. Și Abimeleh, luând smochine pe arsura soarelui, s-a apropiat de un copac și a șezut la umbra lui să se odihnească puțin și, plecându-și capul lângă coșnița, a dormit șaptezeci de ani. Și aceasta s-a făcut, după porunca lui Dumnezeu, pentru cuvântul cel zis lui Ieremia, că "Eu îl voi acoperi pe el".
Și după ce s-a sculat, a zis: "Dulce am dormit, însă puțin, căci din pricina aceasta este îngreuiat capul meu că nu s-a îndestulat de somn". Și descoperind smochinele, a aflat că pică lapte din ele, ca și când cu puțin mai înainte le-ar fi cules, și a zis: "Aș vrea să dorm încă. Dar fiindcă cu grăbire m-a trimis Ieremia, de voi dormi, voi zăbovi; și pentru aceasta el se va mâhni; că doară nu este osteneală și arsură toată ziua; să mă duc mai curând, și acolo voi dormi". Și luând smochinele a venit la Ierusalim, și nu cunoștea nici Ierusalimul, și nu afla nici casa sa, nici pe vreo rudenie sau prieten. Și a zis: "Bine este cuvântat Domnul, uimire mi s-a făcut mie astăzi. Nu este cetatea aceasta Ierusalimul? S-a înșelat mintea mea, pentru că nu m-am săturat de somn". Și a ieșit afară din cetate; și luând seamă după semne, zicea: "Aceasta este cetatea, nu m-am înșelat". Și intrând iarăși în cetate, și cercetând, n-a aflat pe cineva dintre rudenii sau din prietenii săi.
Și a zis: "Bine este cuvântat Domnul, mare uimire mi s-a făcut mie". Și ieșind afară, a rămas mâhnit, neștiind ce să facă. Și punând jos coșnița a zis: "Aicea am să șed, până când Domnul îmi va ridica uimirea". Și șezând el, iată din țarina sa venea un bătrân, către care a zis: "Ție zic, bătrânule, care cetate este aceasta?". Iar bătrânul i-a răspuns: "Ierusalimul, fiule". Și a zis Abimeleh: "Unde este Ieremia proorocul și preotul lui Dumnezeu și Baruh citețul și tot poporul cetății? Căci nu i-am aflat pe ei". Și a răspuns bătrânul: "Nu ești din cetatea aceasta, dacă astăzi ți-ai adus aminte de Ieremia și de popor, și întrebi pentru el după atâția ani. Poporul este în Babilon, fiule, acum de șaptezeci de ani, fiindcă a fost robit de împăratul Nabucodonosor, și cum tu, tânăr fiind și nenăscut încă atunci, întrebi acum de cele ce niciodată nu le-ai văzut?". Și auzind acestea Abimeleh, a zis bătrânului: "De nu ai fi fost bătrân, și pentru că nu este iertat omului lui Dumnezeu a ocărî pe mai-marele său, aș fi râs de tine și ți-aș fi zis că ești nebun, spunându-mi că poporul a fost dus rob în Babilon. Căci și jgheaburile cerului s-ar fi deschis și îngerii lui Dumnezeu ar fi venit să-i ia pe ei cu putere și stăpânire, încât nu ar fi putut ajunge așa degrab la Babilon. Căci puțină vreme este de când m-a trimis părintele meu Ieremia la via lui Agrippa pentru puține smochine, ca să dăm celor bolnavi din popor; și ducându-mă sub un copac, din pricina arsurii soarelui am dormit puțin; și socotind că am zăbovit și descoperind smochinele, am aflat că pică lapte din ele precum le culesesem, și tu îmi spui că a fost robit poporul la Babilon? Și ca să cunoști și însuți că eu nu mint, ia smochinele și vezi". Și văzând bătrânul smochinele, a zis: "O fiule, tu ești fiu de om drept și n-a voit Dumnezeu să-ți arate ție pustiirea cetății acesteia, ci a adus spre tine uimirea aceasta. Iată 70 de ani are poporul de când a fost robit în Babilon, și ca să afli că acestea ce-ți grăiesc sunt adevărate, caută la țarini și vezi, că nu s-a ivit încă creșterea semănăturilor, vezi și smochinele că nu le este încă vremea, și cunoaște și însuți, și te îndupleca mie celui ce-ți vorbesc adevărul". Atuncea Abimeleh, ca din beție deșteptându-se și deslușind cu de-amănuntul pământul și copacii de pe el, a zis: "Bine ești cuvântat Dumnezeul cerului și al pământului, odihna sufletelor drepților". După aceea a întrebat pe bătrân: "Care lună este aceasta?" Și i-a spus lui: "A douăsprezecea, fiule" și luând de la el bătrânul smochine, s-a dus, binecuvântându-l.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului și binecredinciosului împărat Ioan Duca Vatatis, cel milostiv, care în Magnesia cu pace s-a săvârșit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.